23-31 august 2004 cu câteva luni înainte:   Medicul de familie recomandă pentru Matei un drum la mare. Drept urmare lui Buni îi vine ideea să meargă cu Bunu şi cu "pochemonii" (adică nepoţii lor, copiii noştri) la mare, prin august. La început de august ne hotărâm şi noi, părinţii, că ar fi frumos să mergem, mai ales că varianta de cazare propusă de Buni era ieftină (cineva fusese cu ceva vreme înainte la un domn Lia, şi s-a întors foarte mulţumit). Aşa că am hotărât: după Târgu Lăpuş vom merge la mare. Respectiv din 23 august. De întors mai vedem. Înainte de a merge la Târgu Lăpuş am luat biletele pentru Costineşti (dus). 22 august:   Ne-am întâlnit în gară şi am luat trenul estival de la 20:12. Peste 12 ore, mai exact la 8:20 a doua zi, avea să ne lase la Costineşti. Fiind şase, am luat - din timp - un compartiment la clasa I, şi măcar o parte din drum am dormit. Pentru copii a fost cel mai uşor, dormind tun. Pe la şase dimineaţa eram deja treji . La Constanţa am avut primul contact vizual cu marea. 23 august:   Am ajuns la Costineşti. Din gară eşti asaltat cu ofertele de cazare. Mai apoi am văzut că tot Costineştiul este plin de "Avem locuri de cazare". Probabil excesul de locuri libere se explică prin perioada aproape de extra-sezon. Buni îl sună pe dl. Lia, care ne ia cu maşina şi ne duce la una din casele lui de cazare. Ne pune într-o cameră cu cinci paturi (doar pentru prima zi), după care noi nerăbdători am şi plecat în prima "expediţie", de identificare a zonei . Vremea nu era tocmai frumoasă, dar bucuria a fost mare când am dat cu ochii de mare. Eu unul o revedeam după 25 de ani, soţia după vreo 17 ani, iar copiii o vedeau pentru prima oară . Am profitat şi ne-am făcut prima poză de grup . Am avut şi câteva momente de soare, când l-am prins într-o poză super pe Bunu . Ne-am întors şi am tras un somn bun, de recuperare a semi-somnului de pe tren. După-amiaza a plouat şi ne-am temut că ne va aştepta un concediu ploios. 24 august:   A doua zi mare bucurie: cer senin, soare frumos! Am tulit-o pe la ora 10 la mare , şi în curând am avut primul (full-)contact cu marea . Valurile erau cam mari şi supărate dar a fost superb! Am stat vreo oră jumătate, timp în care am făcut şi o plimbare la dig  . Apoi am mers spre plaja principală şi pe la tarabele din spatele ei. Am văzut lacul de lângă plajă, pe cât de mare pe atât de neamenajat. Ne-am întors, copiii au dormit de amiază, iar când să mergem la camera lui Buni şi Bunu (da, între timp ne-am extins în două camere, fiecare familie) am găsit la uşa lor un bilet: "Suntem pe plaja de lângă Hotel Forum". Am mers şi noi dar nu i-am mai găsit: era deja seară, ei se întorseseră pe alt drum. Dar am profitat să ne mai plimbăm prin zonă . 25 august:   În prima zi a fost vreme urâtă. A doua zi vreme frumoasă, doar că vântul şi marea erau cam agitate. A treia zi a fost însă absolut superbă. Iar Teo cea fricoasă ne-a făcut marea surpriză să intre şi ea în mare cu colacul  ! Am fost cu ea mai departe de mal şi ne-am întors înnotând. Matei s-a speriat de intratul în apă, dar mai sunt zile să încercăm. Oricum, amândoi s-au jucat mult cu nisipul ud de pe plajă, construind diverse împreună cu Bunu   . Au intrat în apă şi Bunu şi Buni . În faţa noastră era un pescar  abil, ce prinsese vreo 30 de peşti după estimarea Teodorei. La întoarcerea de pe plajă am trecut pe la Agenţie  , unde, minune mare, am reuşit să rezolvăm de un compartiment clasa I pentru întoarcere. Deci e fixat: mergem acasă pe 31 august. Am fi stat mai mult, dar pe 2 septembrie probabil va trebui să fim lângă Timişoara, pentru un angajament mai vechi. După-amiază am ieşit din nou. Copiii au stat la plajă cu Bunu şi Buni, şi au mai construit castele . Eu cu Oana am mers de am mai făcut poze  (câteva sute per total în aceste zile). Ne-am întors din nou pe la dig , apoi pe la tarabe de unde ne-am luat diverse, printre care porumb  şi Bunu un zmeu . La rugămintea lui Teo, în drum spre casă ne-am oprit la parcul de distracţii. Bunu a dus-o pe Teo cu maşina , iar eu apoi pe Matei. Tot Bunu i-a dat apoi pe amândoi pe UFO  . În fine, copiii singuri s-au mai dat pe ceva navă spaţială . Bineînţeles, cei mici au fost fermecaţi. (Şi eu de datul cu maşinuţa: cred că până nu plec de aici mai dau o tură cu Oana.) 26 august:   Ziua de astăzi am dedicat-o vizitării Constanţei, adică - evident - a obiectivelor de interes pentru copii. Am plecat de dimineaţă la gară, iar aşteptarea trenului întârziat ne-a fost răsplătită cu o Săgeată Albastră de toată frumuseţea . După mai puţin de o oră am ajuns în Constanţa, de unde cu autobuzul 2 am mers la Cazino . Chiar lângă Cazino se află Acvariul, pe care l-am vizitat   şi am rămas cel mai impresionaţi de bazinul din centrul Acvariului, cu peşti pe care doar în atlase zoologice i-am mai văzut! Am luat-o apoi în sus de Acvariu şi am dat de o biserică ce presupun că este Catedrala ortodoxă , unde se află moaştele a doi sfinţi. De la biserica ortodoxă am mers la o frumoasă moschee , în al cărei turn ne-am urcat (140 de trepte) şi am văzut Constanţa de sus. Desigur, oraşul ne-a oferit şi ocazia unor lecţii de istorie. Bunu i-a învăţat pe cei mici trei cuvinte, în trei locuri diferite: "vestigii", "sarcofag"  şi "amfore". Am luat 2-ul înapoi spre gară, şi am mers la parcul din apropiere unde este o foarte frumoasă fântână arteziană . De la gară am luat 40-ul spre Mamaia. Am mers la Delfinariu unde am văzut un spectacol cu un delfin (Marc ) şi un leu de mare (John ). Copiii au fost super-fascinaţi. A fost într-adevăr un spectacol frumos. John nu era în pasele lui cele mai bune, dar tocmai de aceea satisfacţia publicului a fost mai mare când şi-a dat drumul şi a sărit prin cerc, a scos mingea din apă sau a salutat cu "mâna". Despre delfin ce să zic? A făcut tot ce i s-a cerut şi a făcut bine: a jucat popice şi baschet; a sărit sus după mingi şi mâncare ; a dansat; a cules cerculeţe; a aplaudat... Singurul meu regret este că spectacolul l-am prins în sală şi nu în aer liber. De la delfin şi leul de mare am mers la expoziţia de lângă, de păsări exotice. Din nou copiii au fost extaziaţi de păsări, de coloritul lor, de gingăşia lor . Am luat 40-ul înapoi la gară, şi trenul înapoi la Costineşti. Frumos! Foarte frumos! Am ajuns pe la 5PM în Costineşti, deci prea târziu pentru a mai merge la mare. Ne-am luat câte o Shaorma (hmmmm, nu ne-a prea plăcut) şi ne-am întors "acasă". Spre seară am mai ridicat zmeul şi atât. Noaptea copiii au căzut în somn adânc . 27 august:   Ne-am trezit pe la 7:30 şi după ce am mâncat bine am plecat la mare. Din păcate astăzi valurile au fost din nou supărate. Copiii au stat la mal şi s-au distrat . Am fost şi pe o altă plajă, după dig, unde apa era mai mică, dar valurile la fel de puternice. Oricum, ne-am bălăcit şi astăzi în apă, destul de mult. Bunu şi cu mine ne-am ars. La propriu, de la soare. La amiaz am avut pilaf, noroc că copiii mei nu îmi seamănă şi au mâncat . După-amiaza Buni a ieşit la mare cu cei mici, restul am rămas la casă. Seara am mâncat, am jucat mimă, ne-am amintit poante cu camera ascunsă, ş.a. 28 august:   Noaptea şi toată dimineaţa a plouat. Cu găleţile, nu cu găleata. Am fost deci constrânşi la domiciliu. Ne-am uitat la filmul "Albă ca Zăpada", şi ne-am mai jucat diverse cu copiii. Ca să mai treacă timpul ne-am distrat şi cu nişte fotografii trucate   . A plouat şi la amiaz, şi seara. După-amiaza am prins o perioadă fără ploaie când am mai dat o fugă să vedem marea agitată şi să mai tragem în piept nişte aerosoli şi "heliosoli"  . Seara am vorbit la telefon cu Bica (căci aveam vreo 12 apeluri nepreluate pe mobil). Cred că pe la Constanţa au fost ceva pagube mari provocate de ploi, căci era speriată, şi ea şi mama (mea). Azi am auzit pe stradă un jurnal de ştiri la radio şi spunea de ceva localităţi din judeţul Constanţa afectate grav. La noi la Costineşti însă totul este OK. Că tot nu sunt multe de spus astăzi, să scriu câte ceva despre cazări. Pe lângă că Costineştiul, zona aceasta, pare a fi toată zonă de cazare - iar acum peste tot sunt locuri libere -, nici preţurile nu sunt aşa de speriat. Desigur, după gusturi şi putere financiară. Noi de exemplu am luat patul cu 100.000 lei pe noapte! (De fapt cu Oana şi copiii stăm într-o cameră cu patru paturi, şi dormim în două. Iar Bunu şi Buni dorm într-o cameră la parter de două paturi.) Există numeroase căsuţe - ce includ doar două paturi şi eventual o noptieră - al căror preţ extra-sezon ajunge jos la 300.000 (deci 150.000 pe persoană). Desigur, cei doritori de cameră cu baie, cu televizor, cu masă, trebuie să plătească câteva sute de mii ori chiar milionul pe persoană. 29 august:   Când ne-am trezit pe la 7:30 era un soare promiţător. Ne şi vedeam azi la plajă şi în mare. Norii au început să se ridice şi pe la 9 era deja întunecat, noros... Am pornit măcar să vedem marea şi să luăm doza de aerosoli. În plimbarea de astăzi m-am lăsat mai mult pozat   . Soarele intra, ieşea, intra ieşea. Ne-am găsit diverse lucruri de făcut pe plajă, precum ridicatul zmeului  sau culesul de scoici  . La un moment dat în firul de la zmeu s-a agăţat un pescăruş . Aşa a devenit Bunu pescar de pescăruşi . Mai apoi vremea a devenit tot mai bună, cu perioade în care soarele era după nori dar era tot cald. Aşa că am anulat masa de amiază acasă şi am fugit după necesarul de plajă. Am ajuns astfel să ne bălăcim în mare  - chiar şi Matei  -, între jucatul cu nisip (cei mici) şi căutatul de scoici (cei mari). La final am dat-o în bară scăpând zmeul lui Bunu (s-a tăiat aţa de pietre). Deşi vremea devenise urâtă şi valurile mari, Bunul nu s-a lăsat până ce nu a salvat zmeul , operaţiune lăsată şi cu ceva pierderi de sânge (de la nişte zgârieturi). În final, înainte de întoarcerea acasă, am făcut o poză lângă o barcă trasă pe nisip . Seara am ieşit din nou la parcul de distracţii  şi m-am dat de două ori cu maşinuţa (yeeeeee) . Ne-am dat apoi, eu cu Oana, pe o roată - nu îi ştiu numele - ce se mişcă în n planuri şi face m curbe şi ţâşpe zguduiri . A fost o experienţă deloc plăcută, pe care nu am de gând să o repet! De, trecut-au anii... La final am mers pe la tarabe, de unde Buni şi Bunu au cumpărat căni pentru Mircea, Bianca şi Dana (cu numele lor pe cană, bineînţeles) . La revenirea spre casă am văzut luna superb de mare şi curată, reflectându-se în mare: desigur că nu aveam trepiedul cu mine şi bateriile s-au descărcat exact când făceam poza... Aşa că nu am ce să arăt. Întorcându-ne spre casă am trecut pe lângă Vox Maris unde George Vintilă tocmai începea prezentarea finalei - cred - Miss World România 2004. 30 august:   Ne-am trezit după şase: cerul părea cu nori aşa că primul gând a fost să lăsăm răsăritul de soare. Şi totuşi ne-am sculat şi alergat la malul mării. Într-adevăr răsăritul nu l-am putut vedea din cauza unei pâcle de nori. Dar am făcut nişte poze frumoase când soarele a ieşit de după acel baraj de nori     . În pauzele dintre fotografii ne-am mai tras şi noi în chip, cu trepiedul şi telecomanda . Şi ne-am mai făcut două fotografii trăznite  . Am avut ceva emoţii cu copiii: i-am lăsat dormind şi ne gândeam ce fac dacă se trezesc? Se vor panica? (Lecţia 87: nu vă lăsaţi niciodată singuri copiii.) Intrând în cameră am găsit-o pe Teo trează (calmă, dar ne-a zis că s-a gândit inclusiv că am plecat toţi la mare, cu Buni şi Bunu, şi pe ei i-am lăsat acolo), iar pe Matei dormind pe rupte . Aşa că dimineaţa a început bine. Fiind soare mare, am plecat de grabă la mare. Foarte puţini mai sunt pe plajă. Probabil lumea s-a cam întors acasă. Cum am ajuns devreme, a trebuit să aşteptăm puţin încălzirea apei. Am desenat patru inimi concentrice, - mari, căci plaja era liberă - şi ne-am fotografiat în ele  . Am făcut baie de mai multe ori, acum şi cu Teo şi cu Matei, amândoi mari amatori de înot cu colacul. Şi cum vremea a fost frumoasă toată ziua, am ieşit şi după-amiaza şi din nou am făcut baie  . Spre seară ne-am mai jucat  şi plimbat  pe plajă. Am mers apoi la o terasă  , unde am mâncat foarte bine. De la 9 la 11 seara am mai ieşit doar cu Oana, să facem ceva poze cu luna   şi să ne mai dăm odată cu maşinuţele în parcul de distracţii. Aşa s-a dus şi ultima zi întreagă de concediu. Acum ne stă gândul la bagaje şi la plecarea de mâine. 31 august:   Ne-am trezit de dimineaţă... ultima dimineaţă la mare. Am făcut bagajele pe care le-am lăsat să le ducă la gară Bunu şi Buni, cu maşina gazdei, domnul Lia Crăciun. Noi cu copiii am mers să mai salutăm o dată marea, făcând ultimele poze   cu marea care ne făcea în ciudă: era atât de calmă, atât de transparentă, atât de îmbietoare cum nu fusese în nici una din cele 8 zile de concediu. Dar asta e! Concediul a trecut. La 11 am luat acceleratul înapoi spre Cluj, călătorind peste 12 ore! Am mai făcut câteva poze şi pe tren  . Eu pe tren am terminat o carte pe care am început-o la Cluj . După ora 12 am ajuns acasă. Deci practic în 1 septembrie. Bineînţeles că m-am apucat de ştiri (am lucrat şi pe tren la ştiri), dar aceasta este o altă poveste, ce nu mai ţine de concediul la Costineşti. Fine / The End / Sfârşit

prima pagină    contact    noutăţi    întrebări frecvente    informaţii bancare    carte de oaspeţi © 2004-2006 familia Capan - !!! VIZITAŢI NOUL NOSTRU SIT !!!