Textul de mai jos l-am scris la rugămintea unor persoane implicate în ASTRU. L-am mai completat ulterior şi îl includ acum între jurnale fiind chiar ca un jurnal al acelei perioade în care împreună cu soţia ne străduiam să punem ASTRU pe picioare. O istorie subiectivă a ASTRU La cererea celor care astăzi mânuiesc destinele ASTRU răspund cu o istorie - ce nu poate fi decât subiectivă - a începutului acestei Asociaţii, aşa cum îl cunosc şi l-am trăit eu. Acest text poate fi citat de voi în ceea ce aveţi nevoie, repovestit, sau modificat pentru a se potrivi mai bine broşurii, dar nu poate apare până când nu voi citi şi eu forma propusă de voi ca finală. Uitându-mă peste dosarele pe care le mai am legat de ASTRU, a fost o bucurie să revăd, cu ochii minţii, acei ani, dar am constatat în acelaşi timp că nu am o istorie legată a tuturor evenimentelor. Încerc aşadar, cu sprijinul Oanei, să refac, atât cât îmi permit documentele ce le mai am, şi jurnalul ţinut în acea vreme, paşii pe care ASTRU i-a făcut în anii 1994-1998. Ştiu că rezultat este într-un fel o istorie personală, dar nu am pregătirea (istorică) şi nici materialul necesar pentru a face o istorie dincolo de ceea ce am trăit eu însumi. Din păcate nu pot să încep cu începutul, deoarece nu am luat parte la el, şi nici nu pot să închei cu sfârşitul (adică perioada actuală), deoarece la fel nu am luat parte. Ştiu că imediat după 1990 a existat ideea reînfiinţării ASTRU, ceea ce nu s-a reuşit, spre deosebire de AGRU, care s-a reactivat prompt. Din câte ştim noi, între cei care au făcut primele tentative de reorganizare a ASTRU s-au numărat două persoane, astăzi preoţi: Anton Crişan şi Cristian Langa. Vă recomandăm să luaţi legătura cu dânşii pentru alte detalii. Cât priveşte implicarea mea, aceasta a început în primăvara anului 1994. Făceam atunci parte, începând din primăvara anului 1993, dintr-un grup de tineri din Cluj, al cărui prieten şi îndrumător spiritual a fost pr. Dumitru Suciu. De-a lungul acestui an în grup am simţit tot mai crescândă dorinţa noastră, a tinerilor de atunci, de a ne organiza în structuri mai clare, care să sprijine mai bine tineretul, şi prin tineret Biserica. Puterea exemplului a fost importantă în această direcţie: în luna martie a anului 1994, tinerii din Cluj au primit vizita unui grup de tineri din Iaşi, de la Acţiunea Catolică. Îmi amintesc şi acum impresia puternică pe care ne-au produs-o aceştia, povestind despre organizarea lor în Dieceza de Iaşi, despre activităţile lor, despre viaţa lor în Biserică. Al doilea factor important a fost organizarea în vara acelui an a Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic la Blaj, de către greco-catolici. În echipa de coordonatori ai evenimentului am fost cooptat şi eu, în perioada de pregătire ca şi "casier", iar în perioada întâlnirii ca şi coordonator al "bucătariei" INTC. Ema Cheşcheş, sufletul acelei întâlniri, m-a solicitat să particip şi eu la circuitul prin ţară pe care vroia să îl facă alături de Alin Tat pentru promovarea întâlnirii. Am acceptat, având interesul "ascuns" de a vedea cu proprii ochi cum se organizează tineretul în alte locuri. Circuitul a avut loc în luna mai a anului 1994, şi ne-am oprit la Iaşi şi la Bucureşti, două centre deja cu vechime în organizarea tineretului. Vizita la Iaşi mi-a prilejuit întâlnirea cu PS Petru Gherghel şi apoi cu Acţiunea Catolică, iar vizita la Bucureşti întâlnirea cu IPS Ioan Robu şi cu Organizaţia Catolică. În momentele de răgaz, am profitat în afara subiectului zilei (INTC Blaj) să aflu detalii despre activităţile tineretului şi cadrul organizatoric, strângând cu această ocazie şi statutele lor. Întors la Cluj, împreună cu prietenii din grup care susţineau ideea organizării noastre, am trecut la etapa scrierii Statutului viitoarei noastre asociaţii. La căpătâi ne-a stat Statutul Acţiunii Catolice ieşene, care a inspirat liniile mari de organizare, la care au fost adăugate unele nuanţe specifice Bisericii noastre, de rit bizantin (un exemplu este adăugarea direcţiei ecumenice pe lângă cele patru prezente în statutul AC). Am lucrat la Statut alături de Oana. Lucrând împreună, adesea ore multe, am ajuns să ne cunoaştem tot mai bine, iar primul rod al Statului, înainte chiar de legalizare, a fost prietenia noastră ce a devenit apoi căsătoria noastră. Statutul a cunoscut numeroase forme, rămânând însă în linii mari acelaşi, până astăzi. Desigur, el trebuia aprobat, astfel că a urmat etapa contactului cu Ierarhia greco-catolică. Am început local, având un sprijin deosebit în persoana Mons. Pantilimon Aştelean. Părintele Pintea (căci aşa era cunoscut) ne-a deschis uşa spre, pe atunci, PS George Guţiu, Episcop de Cluj-Gherla. Excelenţa Sa ne-a primit cu dragoste şi atenţie, bucuros să vadă interesul tineretului de a se organiza, şi ne-a vorbit de ASTRU, recomandându-ne să nu înfiinţăm o nouă asociaţie ci să o reactivăm pe cea tradiţională Bisericii Greco-Catolice. Ajungem astfel să vorbim despre AGRU şi ASTRU. În aceea vreme, preşedinta AGRU era d-na Viorica Lascu, care ca şi noi, era din Cluj. Dânsa, şi prin dânsa AGRU, a dorit de multă vreme reactivarea ASTRU. Erau însă unele divergenţe de opinii: AGRU dorea reînfiinţarea ASTRU ca o sub-secţiune a sa. Ori care tineri pot accepta uşor subordonarea? Nu negăm interesele bune, spre binele Bisericii, şi recunoaştem şi imaturitatea tinereţii noastre, dar cert este că a apărut un sentiment de respingere: doream să înfiinţăm o asociaţie pentru tineret, dar una nouă, slujind direct Biserica şi nu prin AGRU. Aceste idei "revoluţionare" au ajuns la urechile celor de sus, astfel că - îmi este încă vie imaginea - după o Liturghie la care participasem grupul de tineri, am primit vizita Mons. Tertulian Langa, pe atunci Vicarul General de Cluj-Gherla. Dânsul ne-a vorbit în cuvinte foarte frumoase despre ASTRU, despre istoria sa - glorioasă, putem spune fără a exagera. Pentru moment însă, discursul Mons. Langa nu a făcut decât să ne întărâte şi mai mult împotriva ideii de a reactiva ASTRU. Timpul a trecut însă. Răspunzând sfatului IPS George Guţiu - Arhiepiscop "ad personam" din vara acelui an - ne-am întâlnit cu ultimul preşedinte în viaţă al ASTRU, dl. dr. Pitea. Au fost apoi multe vizite la d-na Lascu, care ne-a povestit multe şi ne-a dat fostul Statut ASTRU. Au fost şi materiale pe care le-am consultat. Şi a fost şi asistenţa Spiritului Sfânt. Cumulat, cuvintele Mons. Langa s-au transformat în propria noastră argumentare pentru reactivarea ASTRU. Aşa că s-a purces la re-înfiinţarea ASTRU, cu un nou statut şi desigur cu noua generaţie. Am făcut mai multe vizite prin Eparhiile Bisericii Greco-Catolice, întâlnindu-ne cu diferite grupuri de tineri. Statutul a prins contur iar în 31 ianuarie 1996, împreună cu Oana, l-am prezentat la Blaj Mitropolitului, IPS Lucian. Îmi amintesc că PS Virgil Bercea era pe atunci Episcop auxiliar la Blaj, şi ne-a sprijinit şi dânsul. Am plecat de la Blaj cu statutul binecuvântat şi semnat de IPS Lucian (originalul l-am predat celor ce se ocupă astăzi de ASTRU). În iulie 1996 statutul a fost depus la tribunal, iar la 5 august era la Culte. Am fost şi noi la Culte, iar aici statutul s-a blocat datorită unor probleme de formă legală. Nu îmi amintesc detalii, dar cert este că statutul era bun ca idei dar nu bine finisat din punct de vedere al legislaţiei momentului (de, juristul folosit atunci...) Organizarea a continuat însă. Tot răul spre bine cu respingerea statutului. Între timp s-a conştientizat ideea că soluţia cea mai bună este cea dinainte de 1948, adică de Federaţie a unor ASTRU-uri locale, eparhiale după cum am hotărât noi. Aşa că statutul a fost transformat în statut-formular, de legalizat în fiecare Eparhie. Această transformare a avut loc la întâlnirea la nivel naţional a ASTRU din perioada 1-3 mai 1998, de la Oradea, finalizându-se la întâlnirea naţională ASTRU din 3-6 septembrie acelaşi an de la Cluj. La Oradea, în mai, a fost numit un Comitet Interimar de Coordonare (CIC) ASTRU, eu fiind preşedintele Comitetului. Acest CIC a fost aprobat de Mitropolitul Bisericii noastre şi a avut ca scop să continue în direcţia formării şi legalizării ASTRU-rilor eparhiale. În 1998 eu am terminat facultatea. Studenţia s-a dus, devenisem "muncitor", şi în plus eram de un an familist, iar în toamna lui '98 am devenit tătic. Noile responsabilităţi m-au împiedicat să mai continui cu aceleaşi forţe activitatea în şi pentru ASTRU. Eforturile au continuat din partea altor tineri şi a altor generaţii, în anii care au urmat apărând primele asociaţii eparhiale legalizate. Practic cred că ultima mea participare ca astrist a fost la FIAC-ul organizat în toamna lui 1998 la Iaşi (sper să îmi amintesc bine). Colaborarea mea cu ASTRU continuă şi astăzi, forma cea mai vizibilă fiind situl asociaţiei, pe care l-am făcut şi acum îl întreţine în principal Codruţa Fernea, eu fiind solicitat la modificările mai dificile. Când mă uit în urmă sunt în parte trist căci ştiu că am greşit mult, mai ales în relaţiile cu ceilalţi. Ştiu că nu am avut întotdeauna tact şi că aceasta a provocat unele tensiuni (fie la Cluj, fie la Blaj, Oradea...). Desigur, sunt şi în parte fericit că munca de-a lungul a mai bine de patru ani, numeroasele drumuri şi întâlnirile cu tinerii şi cu Episcopii şi-au văzut în final roadele. Aşa cum nu poţi semăna azi şi culege mâine, şi munca noastră, în Domnul, îşi arată roadele mai încet. Iar cel mai mare rod a fost chiar cimentarea relaţiei cu Oana. Pentru noi a fost permanent un drum împreună, un drum de organizare dar şi unul spiritual. Îmi amintesc că de fiecare dată când ne întâlneam cu cineva, de exemplu cu vreun Episcop, ne împărţeam responsabilităţile: în timp ce eu vorbeam "exterior", susţinând planurile ASTRU, cerând vreo aprobare sau explicând ceva, Oana vorbea "interior", adică se ruga pentru ca Domnul să lumineze discuţiile, întâlnirea, deciziile. Cred că aceasta a fost cheia reuşitei noastre. Nu am confundat niciodată ASTRU cu un ONG oarecare, şi sper ca nici tinerii de astăzi să nu facă o astfel de confuzie. ASTRU este asociaţia de tineret a Bisericii Greco-Catolice, şi trebuie să aibă mereu aplecată urechea la ce şopteşte Biserica şi Spiritul Sfânt. Închei aici, deşi fântâna de amintiri este mai adâncă. 29.08.2004 - Radu Capan

prima pagină    contact    noutăţi    întrebări frecvente    informaţii bancare    carte de oaspeţi © 2004-2006 familia Capan - !!! VIZITAŢI NOUL NOSTRU SIT !!!